Love me or hate me

 
   Poate ai trecut prin viata mea. Poate nu. Asta o stim doar tu si eu. Poate ma gandesc la tine din cand in cand , poate nu. Poate ma doare ,poate nu.
  Tot ce facem, oamenii pe langa care trecem, gandurile pe care le impartasim cu ei, ne construiesc treptat, ne educa, ne ridica si ne darama in egala masura.  Cel mai important este, in viziunea mea cel putin, cu ce ramanem din fiecare experienta.
  De la tine am ramas cu ceva frumos, desi au fost zile in care nu am gandit in cel mai optimist mod. Am ramas cu dorinta de a face bine, de a cunoaste si vindeca oameni, prin ascultare , suna ciudat poate, dar uneori nu sfaturile sunt cele mai utile, ci faptul ca esti acolo sa asculti persoana respectiva, ii acorzi putin din timpul si sufletul tau.
  Da, sunt repezita, recunosc, si poate partea cu ascultatul nu-mi iese de fiecare data, insa , daca ajungi sa ma cunosti cu adevarat , vei observa ca in ciuda repezelii si a sarcasmului excesiv de care pot da dovada cateodata , te voi sprijini cat voi putea de mult.
  TU stii asta , si vei ramane acolo,ca o "fantoma" care m-a ïmpins in starea in care sunt astazi,sigura , mai sigura pe mine . Ai reusit prin propria ta existenta sa ma faci sa-mi depasesc unele bariere pe care le aveam, sa vad intregul tablou , si nu doar o pajiste pe care stateam trista , pana sa apari tu. E drept, am "fortat" aparitia ta , dar nu regret , si iti multumesc pentru tot , multe s-au intamplat de cand m-am evaporat din viata ta, ca sa zic asa,sunt prea capoasa ca sa stau pe loc, dar esti acolo , intr-un coltisor de inima, si te asigur ca acum zambesc cand ma gandesc la tine.